Pedalare anti-virus. Țările europene pariază pe bicicletă în efortul de recuperare post COVID-19

Când pandemia a pus șaua pe întreaga lume, cu un an în urmă, sute de orașe au ales să pedaleze pe ideea de a-și reconfigura străzile într-un format mai prietenos cu mersul pe jos sau cu bicicleta, pentru a mări distanța socială și a diminua poluarea aerului. Acum, când posibila luminiță de la capătul tunelului pare să se întrezărească, aceste măsuri s-au dovedit atât de eficiente, încât Europa dorește să se îndrepte pe două roți către normalitate.‍

Conform European Cyclists’ Federation (ECF), orașele bătrânului continent au cheltuit 1 miliard de euro pe măsuri anti-Covid, legate de ciclism, în 2020, ceea ce s-a materializat în 1.000 de kilometri de piste, calmatoare de trafic și străzi fără mașini. Mai important, însă, e faptul că nu doar ”suspecții de serviciu” precum Danemarca sau Olanda au acționat, ci și zone în care nu exista neapărat o infrastructură adecvată (deci, se poate). Se pare că oficialii europeni au învățat o lecție la care, din păcate, noi am cam lipsit, și anume că recuperarea post pandemie poate fi făcută într-un mod benefic, mai curat, mai verde și mai sănătos.

Barcelona

În capitala Cataloniei, pe perioada pandemiei, procentul celor care utilizau transportul public a scăzut cu 50%, iar cel al utilizatorilor de automobile cu doar 10%. Într-un oraș oricum aglomerat, traficul rutier a devenit o bombă cu ceas. Pentru a dezamorsa situația, au fost ”plantate” separatoare de trafic, pe mai bine de 20 de km, astfel încât traseul cicliștilor să fie delimitat de cel al mașinilor. Proiectul este încă în derulare și se extinde.

‍Autoritățile catalane impulsionează construirea sau repararea a 160 km de piste de biciclete și intenționează ca cifra să crească la 190 de km până în 2024. Ținta este de a reduce cu 25% utilizarea automobilelor personale.

Milano

Cum orice modă lansată la Milano are succes, așa a fost și programul Strade Aperte, demarat în aprilie 2020 și care viza crearea a 35 de km de piste protejate și zone pietonale. Azi, ruta de biciclete de pe bulevardul  Buenos Aires este cea mai aglomerată din oraș, pe ea defilând zilnic 10.000 de cicliști. În doar câteva luni, procentul de oameni care au ales pedala de bicicletă în loc de pedala de accelerație a crescut ”fantastico” – cu 122%.

Până la vară, Strade Aperte va acoperi 100 de km de căi de acces dedicate bicicliștilor și pietonilor. De altfel, la nivelul întregii țări, atât de afectate de virus, viziunea este aceeași, Italia intenționând să investească în 1000 de km de drumuri urbane pentru bicicliști și încă 1000 de km pentru uz turistic.

Paris

În Orașul Îndrăgostiților, declarațiile de amor se fac, mai nou, de pe bicicletă. Din primăvara lui 2020, numărul iubitorilor de ciclism a crescut cu 70%, iar municipalitatea, atentă cu sentimentele locuitorilor, le-a pus la dispoziție un total de 50 km de piste temporare, care urmează să devină permanente și să fie extinse. Pariziencele chic adoptă, și ele, în număr tot mai mare, această modalitate de deplasare, spre bucuria concitadinilor, mari admiratori ai frumuseții, în toate formele ei.

Londra

Cu calm englezesc, oficialitățile londoneze au demarat construirea a 100 de km de rute de ciclism, de la începutul pandemiei. Se pare că sângele albastru nu îi împiedică pe supușii reginei să adopte metode alternative de transport, dimpotrivă, jumătate din deplasările prin capitala britanică din primăvara anului 2020 fiind efectuate pe bicicletă sau pe propriile picioare.

Ride on

Într-un sondaj derulat în 21 de orașe europene, 64% din repondenți au spus că nu își doresc să se ajungă din nou la gradul de poluare existent înainte de pandemie și că sunt dispuși să își schimbe modul de deplasare, înlocuind mașinile cu mijloace de transport în comun, biciclete sau cu mersul pe jos.

Se pare că ciclismul preia ștafeta în domeniul mobilității, nu doar ca urmare a limitării variantelor de deplasare dar, mai ales, ca parte a planurilor europene de recuperare post pandemie.

Se spune că olandezii și danezii au lucrat 30 sau 50 de ani la infrastructura lor de ciclism, însă noi nu dispunem de atâta timp. Ne confruntăm cu o stare de urgență climatică și trebuie să schimbăm rapid sistemele de transport. Acest lucru va fi foarte greu de realizat dacă nu transformăm ciclismul într-o opțiune accesibilă tuturor — Aleksander Buczyński, reprezentant al ECF

Privind cu jind la aceste exemple, în România, putem doar spera ca echilibrata bicicletă să se strecoare între extrema stângă a transportului eco în format dintr-un cal putere opintind costeliv la o căruță înmatriculată și extrema dreaptă a hergheliilor nechezând sub capota unor supermașini mult prea scumpe pentru venitul mediu raportat pe cap de locuitor. Poate așa vom reuși să pedalăm și noi, ușor, spre civilizație.